EXPROPRIEREA PENTRU CAUZĂ DE UTILITATE PUBLICĂ– CUM SE STABILESC DESPĂGUBIRILE?

Exproprierea pentru cauză de utilitate publică este o instituție a dreptului civil de mare actualitate în contextul realizării unor obiective de interes național sau local pentru care este necesară trecerea forțată a unor terenuri din proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice în proprietatea Statului Român sau a unităților administrativ teritoriale, județe, municipii orașe sau comune. 

Constituția României garantează dreptul de proprietate privată, astfel că în articolul 44 alin.1 se arată că dreptul de proprietate privată este garantat, iar în continuare la alin.3 se prevede că  ”Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire”. 

Condițiile și etapele realizării exproprierii sunt prevăzute în legislație prin două acte normative, legea generală - Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică și legea specială -Legea nr.255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, la prevederile cărora ne vom referi în continuare.

Cum sunt stabilite despăgubirile acordate persoanelor expropriate, pentru a fi drepte în înțelesul legii, corecte și corespunzătoare?

Conform legii despăgubirile se compun din valoarea reală a imobilului expropriat și din prejudiciul cauzat persoanei expropriate ca urmare a exproprierii. 

Despăgubirile sunt inițial estimate de către expropriator pe baza unui raport de evaluare întocmit pe baza expertizelor realizate de Camera Notarilor Publici. Persoana expropriată poate sau nu să fie de acord cu valoarea despăgubirii oferite.

Persoanele care sunt nemulțumite de cuantumul despăgubirii oferite pot contesta valoarea acesteia prin promovarea unei acțiuni în instanță. Termenul de prescripție pentru exercitarea acțiunii este termenul general de prescripție de 3 ani și se calculează de la data comunicării către persoana expropriată a hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii. Instanțele competente să judece aceste cauze sunt  tribunalele județene în raza cărora sunt situate imobilele supuse exproprierii, respectiv Tribunalul municipiului București pentru terenurile expropriate aflate pe raza teritorială a acestuia.

Pentru stabilirea justă a despăgubirilor, instanța de judecată dispune efectuarea unei expertize judiciare, numind în acest scop o comisie de trei experți, un expert din partea expropriatorului, unul desemnat de instanță și unul din partea persoanelor supuse exproprierii.

Legea nr.33/1994 la articolul 26 punct 2 stabilește faptul că la calcularea cuantumului despăgubirii se va ține cont de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobile similare, situate într-o zonă similară la data întocmirii raportului de expertiză, persoana expropriată putând aduce dovezi în acest sens. În mod concret și de regulă, dovezile pot consta în contracte de vânzare cumpărare privind imobile aflate în proximitatea terenului supus exproprierii, încheiate într-o perioadă de timp cât mai apropiată. Acestea au avantajul proximității ca timp și spațiu, conform cerințelor legii.

Legea nr.255/2010 la punctul 6 se arată că atât  experții atunci când evaluează despăgubirile, cât și instanța la momentul pronunțării hotărârii judecătorești trebuie să țină seama de  expertizele realizate de Camera Notarilor Publici.

Având în vedere criteriile de evaluare parțial diferite stabilite de cele două legi, prin Decizia nr.78/2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a stabilit faptul că  la stabilirea cuantumului despăgubirii se va ține seama ”atât de expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici cât și de criteriile legale prevăzute de  dispozițiile art.26 alin.(2) din Legea nr.33/1994.” Această abordare asigură la final stabilirea unei juste despăgubiri care să reflecte valoarea de circulație a imobilului în specificitatea sa și să acopere și daunele cauzate prin expropriere.

Acțiunea în instanță este scutită de plata taxei judiciare de timbru, dar costul expertizei este suportat de părți, conform dreptului comun.

Un aspect deosebit de relevant este acela că persoana supusă exproprierii care este nemulțumită de cuantumul despăgubirii și formulează o acțiune în instanță, poate la cerere să încaseze de la bun început despăgubirea deja oferită de expropriator. Ulterior, în situația în care instanța de judecată majorează cuantumului despăgubirii prin hotărâre definitivă, persoanei îndreptățite i se poate elibera la cerere și suma reprezentând diferența între despăgubirea stabilită de instanță și despăgubirea suma oferită de expropriator, conform dispozițiilor art.19 pct.11 din Legea nr.255/2010.

Despăgubirea stabilită de instanța de judecată prin hotărârea pronunțată nu poate fi mai mică decât despăgubirea oferită de expropriator, astfel încât promovarea unei acțiuni în instanță prin care se solicită majorarea despăgubirilor nu poate conduce niciodată la înrăutățirea situației persoanei supuse exproprierii. Respingerea acțiunii echivalează cu menținerea ca validă a despăgubirii propuse de expropriator.